A trăi armonios reprezintă o chestiune de tact şi de sensibilitate, de raţiune, echilibru şi permanentă remodelare, o aristocraţie a moralităţii şi educaţiei. Dar aceasta e mult prea greu. E mai uşor să trăieşti după reguli fixe, decât prin tact şi proprie judecată. O moralitate de fier nu e admirabilă, dimpotrivă, e mărturia spaimei în faţa vietii, a inabilităţii de a te descurca. Într-un cuvânt, confuzie, slăbiciune de care ar trebui să ne fie ruşine, nu să ne mândrim cu ea.